Un final trist..
Sunt ultimele momente, ultimele secvente triste si pline de melancolie ale acestui an care a fost mult prea ciudat si plin de schimbari bruste. Care, vezi tu.. m-au bagat cat se poate de tare in ceata.
Prea repede a trecut totul, nici macar nu am avut timp sa meditez asupra a ceea ce am facut.
Minutele si secundele trec fulgerator pe lang mine. Ajunge! Te rog,.. fa-le sa se opreasca. Vreau sa opresti timpul pentru mine. O ultima imbratisare imi doresc. Atat si poti sa pleci...
Ma cuprind fiori pe sina spinarii cand ma gandesc la tine.
Cu ce ti-am gresit oare Doamne? De ce sunt atat de naiva?
Intelege-ma te rog si pe mine, atat iti cer,.. nimic mai mult.
A fost un an bun, roditor pentru sufletul meu, dar poate si anu care va intra in amintirea mea mult timp de acum.
M-a facut sa ma indragostesc orbeste de el, nici macar nu stiu cum a reusit asta. Eu? Glumesti nu-i asa? O inima de gheata ca a mea? O atitudine atat de acra si dispretuitoare pentru sexul opus? Cum ai reusit sa rupi acel sir kilometric de lanturi? Te rog, spune-mi.. nu ma lasa chiar asa de izbeliste.
Tic-tac, tic-tac!..
Acul ceasului continua sa bata, sa bata ca si inima mea ce iti cerseste indurare. Ahh, cat pot sa fiu de idioata. Cum as putea spera eu de la asa ceva din partea ta. Tu nici macar nu ma privesti in ochi. Esti mai rece ca peretetii unei pesteri umede si pustii..
10:29...
Ce ironie...de ce zboara timpu asta atat de repede si nu ma lasa sa plutesc cu gandul la tine? Daca as putea as trage o cortina de lacrimi peste ochii obositi, doar ca sa ma descarc. Doar sa stiu ca a fost in zadar.
Dar nu pot face asta.
Sunt mult prea distrusa. Mi-ai supt toata suflarea de viata din mine. Si asta numai dintr-o privire. Cum este posibil asa ceva? Sau.. tu nu esti uman.
Sti, de multe ori am avut impresia ca te asemeni cu un vampir. Pielea aia atat de alba ce straluceste la lumina soarelui, acei ochi care m-am fermecat, care mi-au facut genunchii sa tremure sub privirea ta.
Iti aduci aminte ca iti confundasem ochii tai de un verde atat de sters cu unii abisali? Si acum ma amuza amintirea asta. Am fost o asa naiva si tu la fel.
Ai fost tot ce mi-am dorit cu ardoare pentru prima data in viata mea. Au fost atatia care ar fi facut orice pentru o mica atentie din partea mea, dar eu ii refuzam.. la fel cum o faceai si tu cu mine.
Ai reusit decat sa ma amagasesti. Desi stiai asta ai continuat sa ma distrugi. Sa ma presari cu un bolovan pana se alege praful de mine. Sa stergi amintirea cu mine.. Si poate te-as fi lasat daca nu imi aduceam aminte ca am prieteni care tin la mine. Si Doamne,... te rog, tine-i cat mai mult aproape de mine. Ei,.. ei sunt cel m-ai bun lucru care mi-ai oferit pana acum.
Regret tot ce am facut. Fiecare gest, atingere, cuvant, gand.
Tot entuziasmul meu.
Esti un prost! Eu chiar te-am iubit, si desi stiu ca tu nu o faci si nici nu o vei face vreodata,.. eu te voi iubi in ascuns. Voi pastra in inima mea un altar in fata careia voi medita de fiecare data cand imi va fi dor de o imbratisare calduroasa.
Sti ce este cel mai amuzant acum? Faptul ca de fiecare data cand eram suparata, sau ma simteam goala pe dinauntru si nu aveam un umar pe care sa plang,.. ma simteam imbratisata pe la spate de niste brate puternice, care ma strangeau asa tare, tare de tot la pieptul lui. Mi se umplea inima de bucurie, salta ca o nebuna in mine vrand parca sa imi sparga pieptul. Simteam ca esti tu, sau cel putin asta aveam impresia. Dar imi placea sa cred asta, si desi stiam ca acest lucru este imposibil, imi place sa ma mint. Defapt asta fac de cand ma stiu.
10:49
Atat de repede. De ce nu ma lasi sa imi astern toate gandurile pe pagina? Stiu ca ma urasti, dar mai lasa-ma cateva clipe.
Un sentiment de melancolie ma cuprinde. Imi vine sa tip, sa las lacrimile sa imi impanzeasca peste obrajii deja rosii... Dar ma abtin. Nu vreau sa iti arat ca pot fi si mai slaba de atat.
La naiba! Nu ma pot abtine. Lasa-ma doar cateva secunde sa imi revin... Trebuie sa imi inabusesc cumva lacrimile sarate. Cum? cu inca o cana mare de cafea tare, bauta fara nici o rasuflare. Un drog eficient, dar nu mai puternic ca si tine.
11:32!!!
Poftim? Nu am apucat sa fac nimic! Mai am atatea memorii sa imi las inspre propria-mi amintire. Sa ma plang pe un umar inexinstent. Sa ma lasi sa iti spun ce simt cu adevarat. Sa iti spun visele si dorintele, realizarile si toate esuarile. Dar nu mai am timp... La naiba!
Poooc !!!
O lovitura puternica a pumnului meu firav se facu simtita pe peretele din camera in care ma aflam.. Pe albul imaculat al peretilor se aflau acum mici stropi de sange, ce se scugeau incet pana jos. Probabil sa ma tina in suspans.
Doare! Atat de tare doare... Dar nu la fel de tare ca si cum m-ai lovit tu...
11:40...
Deja este prea dureros. Sa ma gandesc la tine in aceste momente atat de tensionate.. este incredibil.
O singura dorinta mai am inainte de a intra in acest nou an, care probabil va fi la fel de palpitant ca cel care aproape a trecut.
O dorinta cam prosteasca si mult prea copilaroasa pentru tine. Desi stiu ca ti-ai cerut scuze mai vreau sa imi spui doar atat:
Te iubesc si nu te voi uita niciodata! <3
Iar eu cuprinsa de emotii sa te strang in brate, sa te sarut, si..
12:00...
Am incheiat capitolul asta.. si am incheiat-o si cu tine.!!!
Adio...
Pe vecie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu